Puteam sa fiu o pasare de noapte si sa m-asez pe gardul tau, cantandu-ti trilul meu cu nuante tragice si parfum indoliat. Te-as fi privit cu nepasare, dar cu o satisfactie deplina in forul meu interior, vazandu-ti inima cum o ia la goana si cerul acoperindu-te cu agonie. Caci tu, vazandu-ma la geamul tau, ai crezut ca ti-a venit sfarsitul. Dar nu, omule, eu nu aveam sa stiu cand ceasul tau va sta in loc.
Puteam sa fiu o viespe si sa-mi fac cuib la streasina casei tale. M-ai fi urit si alungat, crezand ca as vrea sa-mi irosesc o secunda pretioasa, provocandu-ti vreo durere.
Ori puteam sa fiu fluture, floare, nimic. Cineva a ales sa ma gandesc intr-o zi la lucrul asta…si m-a facut OM.